К основному контенту

Сообщения

Renastere

Azi, o zi obisnuita cand m-am trezit intr-o realitate nu a mea, ci impusa de altii pentru ca nu mi-a ajuns puterea proprie sa lupt pentru visele mele si sa- mi conduc singura emotiile, gandurile si cu toate astea, realitatea. Asa ajungi intr-o realitate straina, atunci cand nu te tii de propriul tau traseu al vietii, dar asta este, a trebuit sa lucrez si la vietile altora ca sa realizez ca de fapt puterea era a mea si am oferit-o in ajutor altora, mai neputinciosi sa se ridice, sa-i descurc pe ei si sa ma incurc mai mult pe mine, dar sa inteleg ca pot multe, pot de toate si nu e nimic imposibil. A fost o alegere, dar acum, imi propun sa cresc, sa ies din relatii neutile, situatii negative, emotii proaste, aduse de altii in viata mea si sa-mi colorez viata inapoi in culorile proprii. Ii multumesc bunului Dumneze ca m-a vegheat pana aici si continuie sa ma ocroteasca de toate relele si sa-mi dea doar lectii ca sa trec in clasa urmatoare doar pentru ca sa pot sa ma ridic un pic mai
Недавние сообщения

Inceputul 01.10.2014

       Un nou inceput, indiferent de loc si circumstante e plin de dificultati care sunt neintelese deseori de cei din jur, dar e o perioada de adaptare care e de durata diferita. Un inceput nou, e intotdeauna foarte greu si foarte interesant, doar pentru cei care stiu a urmari, a intelege. In asa perioade iti esti doar tu singur prieten, cei din jur nu prea isi doresc sa-si reaminteasca perioada initiala, dar astea sunt dezavantajele inceputurilor noi, experientelor, e timpul cand doar tu crezi in tine.       Te uiti la cer, la stele intr-o noaptea spectaculoasa, pe o insula, in apa se vede doar luna si sclipesc licuricii, iar tu, esti pustiul din jur pentru ca privesti in gol... e dintr-o alta viata, straina tie si inca neapreciata de tine...

De ce?

De ce ne oprim din crestere, daca ne raman visurile nerealizate..? De ce ne oprim din dezvoltare, daca inca nu ne-am gasit drumul..? De ce ne taiem singuri caile, daca inca n-am gasit destinatia principala...? Cautam sa fie totul simplu, scurt, repede, sa putem trece, pasi mai departe, dar ne scapa multe lucruri care ne fac sa ne intoarcem iarasi si iarasi, umbland de-a roata vietii in punctele initiale. E traseul vietii, cresterea personala, la nesfarsit...

O zi plina de toamna...

 Era duminica, o dimineata cu soare care m-a trezit si m-a facut sa ma uit pe geam si sa vad ca are a fi o zi extraordinara, repede imbraca, machiata, parfumata si fuga afara, sa prind ultimile raze de soare din aceasta toamna...Am luat metroul si am ajuns la statia de care aveam nevoie, ca sa ajung in parc si anume, la o expozitie de flori de crizanteme, ce poate fi mai frumos toamna..?:) Tinandu-mi directia, imi comand un late mare ca sa am ce face pana ajung si vanzatorul, ca sa fie dragut, mi-a desenat o inimioara, m-am uitat zambareata la inimioara, apoi in ochii vanzatorului si am plecat multumita mai departe, sa darui si eu zambete trecatorilor ce mergeau in contrasens..:)        Intru pe poarta parcului, lume muulta, toti isi fac poze, admira florile, expozitia a fost extraordinara, dar eu vedeam ca totul e atat de frumos si in jur, unde era mai putina lume, am inceput sa ma catar tot mai sus si  mai sus si sa prind toate imaginile posibile din ziua aceea, bine ca aveam ap

Garderoba

Ne alegem stilul, tinutele in viata in functie de calea pe care o urmam, de culmile spre care tindem, locurile pe care vrem sa le vedem, oamenii cu care ne intalnim in fiecare zi, modul de viata pe care il avem si visele pe care avem inca de le implinit. Ne imaginam in ce am intalni zorile, sortitul, noul job, o peripetie amoroasa noua, o prietenie adevarata, explozii de emotii pozitive, la mare, la munte, alte tari, calatorii, baluri, seri romantice si cate si mai cate momente frumoase avem de trait...   Plimbandu-ne prin vise, aparem in tinutele si culorile imaginare, cum am intalni momentele respective, as vrea sa fim pregatite mereu pentru aceste momente, ele sunt unice si irepetabile...

Отель «Мэриголд»: Лучший из экзотических / The Best Exotic Marigold Hotel (2011)

"Pana la urma totul va fi bine, iar daca inca nu e bine, inseamna ca nu e aici sfarsitul..." Un film care trezeste sperante, te face sa te gandesti ca totul in viata asta isi are rostul, toate sunt date de la Dumnezeu exact asa cum ar trebui sa se intample... Va urez vizionare placuta intr-o seara cu ploaie si gandui pure... http://my-hit.ru/film/19345

Sinceritate...

      Cea mai mare calitate la un om o consider "sinceritatea" Oamenii au invatat sa poarte masti, sa le schimbe de la ocazie, la ocazie, pentru a fi priviti dintr-un punct favorabil , pentru a creea o imagine, la care lucreaza de-a randul anilor, pentru a-si creea relatii sociale, pentru a avea un loc insemnat in societate, chiar daca e obtinut prin cai mascate... Isi creaza relatii, e bine vazut la serviciu, in strada, imaginea e prelucrata, ambalajul este frumos si atragator, dar....in cutie nu e nici un cadou, deseori e goala cutia, ori e plina de  nimicuri, minciuni, ori mult amar, care bolboroseste si la un moment dat, iese la suprafata, stricad imaginea si ramanand singur in tot universul. am ajuns sa traim timpuri cand sinceritatea, inseamna singuratate si dispret.