Renastere

Azi, o zi obisnuita cand m-am trezit intr-o realitate nu a mea, ci impusa de altii pentru ca nu mi-a ajuns puterea proprie sa lupt pentru visele mele si sa- mi conduc singura emotiile, gandurile si cu toate astea, realitatea. Asa ajungi intr-o realitate straina, atunci cand nu te tii de propriul tau traseu al vietii, dar asta este, a trebuit sa lucrez si la vietile altora ca sa realizez ca de fapt puterea era a mea si am oferit-o in ajutor altora, mai neputinciosi sa se ridice, sa-i descurc pe ei si sa ma incurc mai mult pe mine, dar sa inteleg ca pot multe, pot de toate si nu e nimic imposibil.

A fost o alegere, dar acum, imi propun sa cresc, sa ies din relatii neutile, situatii negative, emotii proaste, aduse de altii in viata mea si sa-mi colorez viata inapoi in culorile proprii.

Ii multumesc bunului Dumneze ca m-a vegheat pana aici si continuie sa ma ocroteasca de toate relele si sa-mi dea doar lectii ca sa trec in clasa urmatoare doar pentru ca sa pot sa ma ridic un pic mai mult decat ieri.

Viata e o minune si un miracol si trebuie sa stim sa o pretuim din tot sufletul, fara regrete, fara depresii, fara coborasuri, sa intelegem ca avem un traseu frumos inainte si il organizam din visuri si basme ce sunt in sufletul nostru si mintea noastra, ajutati de propriul curaj, vointa si dragoste de viata, dragostea de clipa din prezent, nu viitor ori trecut. Iti multumesc, Doamne.