"Permite-ti luxul de a trai asa cum simti!"

   Fiecare om face ceva din pasiune, unii canta, altii scriu, altii fac sport, croseteaza, picteaza ori sculpteaza si asa la nesfarsit...      Una din pasiunele mele e floristica, deocamdata nu am prea mari realizari in domeniu, dar mereu ma atrag florile, ele fac sa sclipeasca ochii unei tinere fete, multumesc o mama, dau viata unui interior, sunt daruite la aniversari si la date speciale cum ar fi nunti, botezuri, zile de nastere, date insemnate, jubileuri...        Florile sunt daruite artistilor, celor, care ne indulcesc viata cu muzica  si ne aduc armonie... O floare, iti satisface foarte multe din simturi, frumusetea ei, multumeste ochii si sufletul, frunzele verzi, trezesc viata, mirosul, te imbata, aducand in imaginatie in orice anotimp adierea primaverii, iar un buchet de flori, o explozie de bucurii, sentimente si dorinte si sperante.         Florile au rolul cel mai important in viata unui om si anume, rolul de a spune "MERCI", "TE IUBESC"

 Am citit undeva ca pentru a scapa de umbrele trecutului, ar trebui sa le lasi scrise in forma de poveste, dupa aia incepi sigur sa traiesti o alta poveste de la capat, o poveste noua care nu te leaga de neplacerile trecutului si face loc doar pentru lucruri pozitive.        Deci, sa incepem de la primele amintiri ramase in subconstient...Primele imagini cu mine le am de la 3 ani, cred, de atunci ma tin minte, fiind un copil foarte luminos, blonduta cu ochii mari albastri cascati puternic spre soare si cer, cu mii de ganduri si vise care zburau prin capusorul meu, intentii nebune in fiecare clipa, una mai colorata ca alta. Ma vad alergand dupa fluturi, culegand roua diminetii din clopoteii aurii din gradinita noatra si gustand-o inaintea albinilor, adunand floricele si pomusoare, gustand din toate verzeturile primavara devreme si nelasand sa se coace fructele..        Alergam cu catelusa noatra pe nume Jucika pana la poarta si inapoi, ea era prietenul cel mai devotat intotdeauna.