Era duminica, o dimineata cu soare care m-a trezit si m-a facut sa ma uit pe geam si sa vad ca are a fi o zi extraordinara, repede imbraca, machiata, parfumata si fuga afara, sa prind ultimile raze de soare din aceasta toamna...Am luat metroul si am ajuns la statia de care aveam nevoie, ca sa ajung in parc si anume, la o expozitie de flori de crizanteme, ce poate fi mai frumos toamna..?:) Tinandu-mi directia, imi comand un late mare ca sa am ce face pana ajung si vanzatorul, ca sa fie dragut, mi-a desenat o inimioara, m-am uitat zambareata la inimioara, apoi in ochii vanzatorului si am plecat multumita mai departe, sa darui si eu zambete trecatorilor ce mergeau in contrasens..:)
Intru pe poarta parcului, lume muulta, toti isi fac poze, admira florile, expozitia a fost extraordinara, dar eu vedeam ca totul e atat de frumos si in jur, unde era mai putina lume, am inceput sa ma catar tot mai sus si mai sus si sa prind toate imaginile posibile din ziua aceea, bine ca aveam aparatul foto cu mine, cumva el, iti atrage atentia la cata frumusete este in jur, mereu cauti cu ochiul locurile cele mai deosebite... Copacii colorati parca imprastiau buna dispozitie vizitatorilor si toata lumea isi facea poze in frunze galbene, o frumusete rara, am prins si eu cativa trecatori care s-au oferit sa imi faca poze, dar nu asta a fost cel mai important, important e ca o zi de soare intr-un parc, mi-a deschis iarasi sufletul si m-a facut dinou sa visez, sa cred in basme, mi-a trezit simtul creativitatii...Sa dea Domnul, cat mai multe astfel de zile si spiritul creativitatii in sufletele noastre sa nu moara niciodata..:)
Комментарии
Отправить комментарий