К основному контенту

Din impresii...

Acest oras mi-a daruit o viata noua, o alta expresie a fetei, o alta respiratie, mi-a umplut sufletul de vise, de entuziasm, de o noua viziune asupra tot ce se intampla...
Prima saptamana a mea petrecuta in Kiev a fost extraordinara, ma uitam de pe geamul masinii si nu-mi venea sa cred ca se intampla cu mine. Primele zile mergeam pe Kreshatik in fiecare zi, ma asezam pe bancuta si priveam lumea care trecea, mi se pareau ce-i mai frumosi si pozitivi oameni pe care i-am vazut vreodata...Fete frumoase si cochete, barbati puternici si frumosi, imbracati ca de sarbatoare si multe flori, mereu flori, peste tot flori...uite ca n-a murit gestul asta pe aici, fetele au norocul sa primeasca nu numai de sarbatori niste trandafiri superbi de toate culorile si peste tot zambete, fericire sincera, priviri sclipitoare sincereee...:)
Kreschatik, strada principala in Kiev, aici au loc toate evenimentele de sarbatori, mereu plin de oameni dispusi spre relaxare, ai impresia ca e strada pe care nu se lucreaza...:). Aici au loc toate concertele, felicitarile administratiei orasului de sarbatori, de accea se simte atata pozitivism, bantuie in aer o atmosfera speciala care te binedispune odata ce ai ajuns acolo.
Mereu intalnesti grupulete de dansatori, clovni, poate sa cante cineva la instrumente muzicale, serile sunetele muzicale iti alunga orice gand negativ, iar duminica si in zile de sarbatoare pe Kreschatic inchid circulatia, astfel creeand o strada intreaga de sarbatoare.
Pe Maidan Nezalejnosti, mereu stau tineri, fac poze, toate intalnirile indragostitilor au loc aici si mereu plin de turisti. E deosebit aici in orice anotimp, mai ales daca te urci sus pe magazinul Globus si privesti piata de sus, o priveliste superba.
Daca mergi in sus de la Maidan Nezalejnosti, poti ajunge spre Sofiyvskaya ploshadi, e traseul meu drag. Cand ajungi sa vezi atatea cupole pe o strada, simti adevarata putere a Crestinismului, nu degeaba Yaroslav Mudriy a dat ordin in 988 sa fie crestinizata Rusia Kieveana. Aici simtim puterea Crestinismului.
Daca cobori in jos pe langa Ministerul de Externe, ajungi pe Marininskiy Spusk, e orasul vechi, o straduta pe care cobori in jos, pavata cu piatra, cladiri foarte vechi si tarabe cu papusi rusesti sau ucrainesti, "Matrioski", sunt foarte multe si diverse culori, vestimentatie nationala, diverse lucruri, servind amintiri pentru turistici, tablouri deosebite, e o atmosfera de targ toata strada, dar cu ceva secole in urma. Aceasta strada are farmecul ei...Mereu mi-a placut sa privesc diversitatea de papusi si lucrurilor nationale de aici...
Pe aceasta straduta, coborand, ajungi spre Kontraktovaya ploshadi si daca o iei la dreapta, ajunji la Pochitovaya Ploshadi, aici avem Funikuleor si superba priveliste a raului Nipru, care imparte orasul in doaua parti, malul stang si malul drept. Raul e foarte lat si poti face o calatorie cu vaporasele care stau parcate, asteptand turistii entuziasmati. Peste rau putem vedea cum iese la suprafata trenul metroului, plaja de pe celalalt mal, cupolele sclipitoare, monumetul Rodina Mati care pare a fi protectoatea orasului, de o inaltime imensa.
O alta parte a orasului este partea sfanta a orasului si anume zona Pecherskaya Lavra, cunoscuta in toata lumea. Cand intri in curtea manastirii, ti se taie rasuflarea la cat de frumos e peretele din icoane, cupolele aurii si totul alb si cuprins in armonia puritatii si sfintenie. Aici poti intra in catacombele manastirii unde si-au gasit linistea peste o suta de moaste ale sfintilor. Calugarii au grija de aceste sicrie, ii intalnesti ingenuncheati prin chiliuare. Nu ai voie sa calci locurile sfinte in pantaloni si neacoperita pe cap.
La suprafata iesind gasim portiuni de unde vedem privelisti deosebite asupra orasului si mereu intalnesti noi casatoriti, facandusi poze, tocmai iesit din bisericuta unde a avut loc taina cununiei, acolo, in ceruri...
Odata ce am vizitat Lavra, mergem mai departe spre Park Slavi, cel mai ingrijit si frumos parculet al orasului. Aici gasim monumentul in cinstea luptatorilor din razboiul 2 mondial, focul vesnic langa, pereti cu nume ramase in piatra cazuti pentru apararea acestui oras si acestei tari. Imensii pereti cu fragmente de lupta, muzeul militar, Rodina mati, si privelistele cele mai superbe asupra orasului...Aici vezi maretia acestui oras, puterea si totodata armonia acestui oras, mereu iti doresti sa te intorci, mereu descoperi altceva si pentru mine este un izvor nesecat de emotii pozitive, calmitate, deschidere portilor spre creativitate, ganduri spre culmi inalte...
Acest oras e plin de surprize, e plin de parcuri, padurici unde castanii, salcamii si pinii domineaza, mai ales in perioada de primavara te imbata aroma copacilor si tufisurilor infloriti. In paduri mai maricele locuiesc veverite. Niste fiinte absolut superbe, chocheteaza cu vizitatorii pentru o nuca in plus. Au o codita superba si atat de iuti ca nici nu- ti dai seama cand a venit si exact in secunda aia a si disparut...
Plajele, vreau sa zic ca Nipru pe partea stanga e amenajat ca plaja unde se odihnesc orasenii toata vara, un alt loc imens este rezerva de apa din afara orasului care e denumita de oraseni, Marea Kievului. E un loc superb, pe malul ei e padure de conifere si in unele locuri malurile abrupte iti creaza o viziune de maretie, nu-ti poti imagina ca acest rezervuar e sapat de oameni si nu e o creatie a naturii. Aici, vara pot intalni panze de diverse culori care se vad in departare conduse de pasionati. In acest an va avea loc un concurs international pe acest rezervuar "Formula", asa ca merg pregatirile pentru acest eveniment.
Daca as inerca sa scriu despre fiecare loc deosebit in Kiev, as putea scrie o carte pentru ca e un oras absolut superb, bogat, mereu in dezvoltare cu oameni deosebiti si ca sa nu fiu plictisitoare, te voi lasa sa descoperi alte si alte locuri si sa-ti creezi propria imagine, sa-ti trezeasca propriile emotii si sa ne prezinti un nou val de impresii...

Zile pline de impresii!!!












Комментарии

Популярные сообщения из этого блога

Frumusetea sufletului omenesc

Frumusetea sufletului nu trece odata cu supararea, cu disperarea, cu greselile pe care le face omul, cu experientele prin care trece. Nu cred ca oamenii pot fi rai unii cu altii, cred doar in nepotrivire de idei, de caractere, de dorinte si viziuni asupra unui lucru vazut din diverse unghiuri. Acelasi om, pe care il consideri de proasta calitate, las, uracios, suparacios, la randul sau, are cercul sau de oameni care il iubesc, il inteleg asa cum este, doar din simplu fapt ca gandesc la fel. Asa ca ar trbui sa nu fim categorici cu acei din jur si ni se va simplifica viata. Sa nu criticam, in timp ce altul sufera, sa nu scoatem ochii din cauza viciilor, fiecare le are pe ale sale. Daca omul se macina, apeleaza la alcool, desfrau, tigari, inseamna ca se autodistruge pentru niste gresi pe care nu si le poate ierta. Cred ca ar trebui sa cautam, sa dam contur doar partii frumoase din personalitatile rudelor, parintilor, prietenilor, oamenilor ce ne inconjoara, in asa fel, vom pri

Garderoba

Ne alegem stilul, tinutele in viata in functie de calea pe care o urmam, de culmile spre care tindem, locurile pe care vrem sa le vedem, oamenii cu care ne intalnim in fiecare zi, modul de viata pe care il avem si visele pe care avem inca de le implinit. Ne imaginam in ce am intalni zorile, sortitul, noul job, o peripetie amoroasa noua, o prietenie adevarata, explozii de emotii pozitive, la mare, la munte, alte tari, calatorii, baluri, seri romantice si cate si mai cate momente frumoase avem de trait...   Plimbandu-ne prin vise, aparem in tinutele si culorile imaginare, cum am intalni momentele respective, as vrea sa fim pregatite mereu pentru aceste momente, ele sunt unice si irepetabile...

Vocea copilariei...

 Am citit undeva ca pentru a scapa de umbrele trecutului, ar trebui sa le lasi scrise in forma de poveste, dupa aia incepi sigur sa traiesti o alta poveste de la capat, o poveste noua care nu te leaga de neplacerile trecutului si face loc doar pentru lucruri pozitive.        Deci, sa incepem de la primele amintiri ramase in subconstient...Primele imagini cu mine le am de la 3 ani, cred, de atunci ma tin minte, fiind un copil foarte luminos, blonduta cu ochii mari albastri cascati puternic spre soare si cer, cu mii de ganduri si vise care zburau prin capusorul meu, intentii nebune in fiecare clipa, una mai colorata ca alta. Ma vad alergand dupa fluturi, culegand roua diminetii din clopoteii aurii din gradinita noatra si gustand-o inaintea albinilor, adunand floricele si pomusoare, gustand din toate verzeturile primavara devreme si nelasand sa se coace fructele..        Alergam cu catelusa noatra pe nume Jucika pana la poarta si inapoi, ea era prietenul cel mai devotat intotdeauna.