К основному контенту

De ziua, ta, Romanie...



Am zis ca scriu azi, de ziua nationala a Romaniei cateva randuri de multumire si felicitari pentru Romania si toti romanii de pretutindeni.
Cu toate ca nu ma aflu in Romania, dar e o tara frumoasa cu oameni deschisi, primitori, frumosi, demni de tot respectul.
Asa e mereu, omul, cand are, are impresia ca asa trebuia sa fie, si cand i se ia, poarta dorul.
Uneori si eu port dorul pentru romani, dar avand in vedere ca traim in epoca globalizarii, intru pe internet si imi potolesc dorul, vad un film romanesc frumos, niste locuri speciale, mai rascolesc prin amintiri petrecute in muntii romanesti, si ma mandresc ca sunt romanca, indiferent ca nu sunt momentan acolo :)
De la departare, mereu vezi doar lucrurile frumoase si porti o imagine frumoasa a evenimentelor ce ma leaga de Romania.
Ii multumesc ca mi-a dat carte, adapost, indreptari in viata, am cunoscut indeaproape graiul romanesc, ca am intalnit oameni deosebiti, care mi-au dat indreptari importante in viata atunci cand am avut nevoie si mereu ma intorc ca la mama acasa, mi-e dor, o iubesc, dar viata isi are indreptarea sa, care te duce sa cunosti si altceva, sa descoperi, sa evoluezi, sa atingi toate strunele simturilor care n-au putut fi atinse daca ai fi ramas intr-un loc. Dezvoltarea personala e individuala pentru fiecare om si daca momentan nu sunt in Romania, inseamna ca asa trebuia sa fie, ma asteapta un drum nu mai putin frumos,... La multi ani, Romanie, te iubesc, Romanie!!!

Комментарии

Популярные сообщения из этого блога

De ce?

De ce ne oprim din crestere, daca ne raman visurile nerealizate..? De ce ne oprim din dezvoltare, daca inca nu ne-am gasit drumul..? De ce ne taiem singuri caile, daca inca n-am gasit destinatia principala...? Cautam sa fie totul simplu, scurt, repede, sa putem trece, pasi mai departe, dar ne scapa multe lucruri care ne fac sa ne intoarcem iarasi si iarasi, umbland de-a roata vietii in punctele initiale. E traseul vietii, cresterea personala, la nesfarsit...

Renastere

Azi, o zi obisnuita cand m-am trezit intr-o realitate nu a mea, ci impusa de altii pentru ca nu mi-a ajuns puterea proprie sa lupt pentru visele mele si sa- mi conduc singura emotiile, gandurile si cu toate astea, realitatea. Asa ajungi intr-o realitate straina, atunci cand nu te tii de propriul tau traseu al vietii, dar asta este, a trebuit sa lucrez si la vietile altora ca sa realizez ca de fapt puterea era a mea si am oferit-o in ajutor altora, mai neputinciosi sa se ridice, sa-i descurc pe ei si sa ma incurc mai mult pe mine, dar sa inteleg ca pot multe, pot de toate si nu e nimic imposibil. A fost o alegere, dar acum, imi propun sa cresc, sa ies din relatii neutile, situatii negative, emotii proaste, aduse de altii in viata mea si sa-mi colorez viata inapoi in culorile proprii. Ii multumesc bunului Dumneze ca m-a vegheat pana aici si continuie sa ma ocroteasca de toate relele si sa-mi dea doar lectii ca sa trec in clasa urmatoare doar pentru ca sa pot sa ma ridic un pic mai ...

Sinceritate...

      Cea mai mare calitate la un om o consider "sinceritatea" Oamenii au invatat sa poarte masti, sa le schimbe de la ocazie, la ocazie, pentru a fi priviti dintr-un punct favorabil , pentru a creea o imagine, la care lucreaza de-a randul anilor, pentru a-si creea relatii sociale, pentru a avea un loc insemnat in societate, chiar daca e obtinut prin cai mascate... Isi creaza relatii, e bine vazut la serviciu, in strada, imaginea e prelucrata, ambalajul este frumos si atragator, dar....in cutie nu e nici un cadou, deseori e goala cutia, ori e plina de  nimicuri, minciuni, ori mult amar, care bolboroseste si la un moment dat, iese la suprafata, stricad imaginea si ramanand singur in tot universul. am ajuns sa traim timpuri cand sinceritatea, inseamna singuratate si dispret.