К основному контенту

De ziua, ta, Romanie...



Am zis ca scriu azi, de ziua nationala a Romaniei cateva randuri de multumire si felicitari pentru Romania si toti romanii de pretutindeni.
Cu toate ca nu ma aflu in Romania, dar e o tara frumoasa cu oameni deschisi, primitori, frumosi, demni de tot respectul.
Asa e mereu, omul, cand are, are impresia ca asa trebuia sa fie, si cand i se ia, poarta dorul.
Uneori si eu port dorul pentru romani, dar avand in vedere ca traim in epoca globalizarii, intru pe internet si imi potolesc dorul, vad un film romanesc frumos, niste locuri speciale, mai rascolesc prin amintiri petrecute in muntii romanesti, si ma mandresc ca sunt romanca, indiferent ca nu sunt momentan acolo :)
De la departare, mereu vezi doar lucrurile frumoase si porti o imagine frumoasa a evenimentelor ce ma leaga de Romania.
Ii multumesc ca mi-a dat carte, adapost, indreptari in viata, am cunoscut indeaproape graiul romanesc, ca am intalnit oameni deosebiti, care mi-au dat indreptari importante in viata atunci cand am avut nevoie si mereu ma intorc ca la mama acasa, mi-e dor, o iubesc, dar viata isi are indreptarea sa, care te duce sa cunosti si altceva, sa descoperi, sa evoluezi, sa atingi toate strunele simturilor care n-au putut fi atinse daca ai fi ramas intr-un loc. Dezvoltarea personala e individuala pentru fiecare om si daca momentan nu sunt in Romania, inseamna ca asa trebuia sa fie, ma asteapta un drum nu mai putin frumos,... La multi ani, Romanie, te iubesc, Romanie!!!

Комментарии

Популярные сообщения из этого блога

Frumusetea sufletului omenesc

Frumusetea sufletului nu trece odata cu supararea, cu disperarea, cu greselile pe care le face omul, cu experientele prin care trece. Nu cred ca oamenii pot fi rai unii cu altii, cred doar in nepotrivire de idei, de caractere, de dorinte si viziuni asupra unui lucru vazut din diverse unghiuri. Acelasi om, pe care il consideri de proasta calitate, las, uracios, suparacios, la randul sau, are cercul sau de oameni care il iubesc, il inteleg asa cum este, doar din simplu fapt ca gandesc la fel. Asa ca ar trbui sa nu fim categorici cu acei din jur si ni se va simplifica viata. Sa nu criticam, in timp ce altul sufera, sa nu scoatem ochii din cauza viciilor, fiecare le are pe ale sale. Daca omul se macina, apeleaza la alcool, desfrau, tigari, inseamna ca se autodistruge pentru niste gresi pe care nu si le poate ierta. Cred ca ar trebui sa cautam, sa dam contur doar partii frumoase din personalitatile rudelor, parintilor, prietenilor, oamenilor ce ne inconjoara, in asa fel, vom pri

Garderoba

Ne alegem stilul, tinutele in viata in functie de calea pe care o urmam, de culmile spre care tindem, locurile pe care vrem sa le vedem, oamenii cu care ne intalnim in fiecare zi, modul de viata pe care il avem si visele pe care avem inca de le implinit. Ne imaginam in ce am intalni zorile, sortitul, noul job, o peripetie amoroasa noua, o prietenie adevarata, explozii de emotii pozitive, la mare, la munte, alte tari, calatorii, baluri, seri romantice si cate si mai cate momente frumoase avem de trait...   Plimbandu-ne prin vise, aparem in tinutele si culorile imaginare, cum am intalni momentele respective, as vrea sa fim pregatite mereu pentru aceste momente, ele sunt unice si irepetabile...

Vocea copilariei...

 Am citit undeva ca pentru a scapa de umbrele trecutului, ar trebui sa le lasi scrise in forma de poveste, dupa aia incepi sigur sa traiesti o alta poveste de la capat, o poveste noua care nu te leaga de neplacerile trecutului si face loc doar pentru lucruri pozitive.        Deci, sa incepem de la primele amintiri ramase in subconstient...Primele imagini cu mine le am de la 3 ani, cred, de atunci ma tin minte, fiind un copil foarte luminos, blonduta cu ochii mari albastri cascati puternic spre soare si cer, cu mii de ganduri si vise care zburau prin capusorul meu, intentii nebune in fiecare clipa, una mai colorata ca alta. Ma vad alergand dupa fluturi, culegand roua diminetii din clopoteii aurii din gradinita noatra si gustand-o inaintea albinilor, adunand floricele si pomusoare, gustand din toate verzeturile primavara devreme si nelasand sa se coace fructele..        Alergam cu catelusa noatra pe nume Jucika pana la poarta si inapoi, ea era prietenul cel mai devotat intotdeauna.